La sfarsitul anului 2015 am hotarat impreuna cu sotia mea Giorgia sa ne organizam singuri "Luna de miere". Destinatia a fost un pic surprinzatoare si putin cunoscuta. Am ales Insulele Capului Verde, o tara din Africa alcatuita din 10 insule imprastiate pe cateva sute de kilometri. Limba oficiala e portugheza , dar ne-am descurcat in engleza in special, dar si in italiana. Initial nu aveam un program fix, am plecat cu gandul, in special la relaxare si cunoasterea unor locuri noi. Insula Sal este o insula desertica la fel ca si Boavista, in comparatie cu celelalte insule verzi sau vulcanice. Populatia tarii este de circa 500.000 de suflete. Insulele Capului Verde au fost
descoperite de portughezi in secolul al XV-lea in drumul lor spre Indii, tara prosperand datorita comertului de sclavi adusi din Africa. Ca urmare a castigarii independentei in 1975 si a unei incercari de unificare cu Guineea-Bissau a fost stabilit un sistem uni-partit pana la alegerile din 1990. O importanta sursa de venit a reprezentat-o vanzarea sarii, dar de ceva vreme turismul genereaza principala sursa de castiguri. Capverdienii sunt in general mulatri datorita imperecherii cu alte popoare ce au ales sa isi petreaca aici vacantele de-a lungul anilor, majoritatea avand stramosi africani si portughezi. Ei se deosebesc de senegalezi care sunt negri ca taciunele. Datorita secetei din a doua jumatate a secolului XX , multi au emigrat, in SUA existand o comunitate numeroasa de capverdieni.
Cum am ajuns noi in mijlocul Oceanului Atlantic? Datorita unei promotii TACV (compania aeriana nationala a Capului Verde), care la vremea respectiva zbura de la Bergamo(Italia) la Sal. O intamplare mai deosebita s-a petrecut in aeroportul Orio al Serio din Bergamo, dupa ce am identificat ghiseul potrivit, am remarcat ca era randul cel mai lung si ca se miscau foarte greu, dar timp la dispozitie aveam. Dupa circa 30 de minute ajungem si noi in fata si prezentam pasapoartele ca sa primim biletele. Rezervarea o facusem pe site la Expedia , nu pe pagina companiei aeriene. Cum deasupra pe monitor scria mare cursa TACV spre Sal, mare mi-a fost mirarea cand doamna de la ghiseu ne-a intrebat unde mergem? Din cate stiam eu zborul era direct, deci mergeam la Sal(sare). Mai apoi in avion am inteles de ce. Marea majoritatea erau tineri, multi dintre ei alegand aceasta destinatie pentru sporturile acvatice, dar si senegalezi, care preferau sa zboare acasa spre Dakar via Sal, evitand astfel turbulentele, sau altii care zburau mai departe spre Fortaleza (Brazilia). Sunt destul de putine zboruri de linie directe din Europa spre Capul Verde: Lisabona, Amsterdam, Paris, Bruxelles, Bergamo. Distanta 4418 km a fost parcursa in circa 6 ore cu un Boeing 737-800. Zborul a fost efectuat cu un avion inchiriat al companiei EuroAtlantic. Odata ajunsi pe aeroportul african Amilcar Cabral, ne-am asezat frumos la rand la ghiseul din aeroport pentru a obtine viza de intrare. Pentru cetatenii romani viza se poate obtine "On Arrival" pe aeroport prezentand un pasaport valabil. Taxa de viza costa 25 de euro si este valabila maxim 90 de zile. Dupa ce am recuperat bagajele, la sosiri ne astepta soferul taxiului trimis de resortul unde aveam sa ne petrecem urmatoarele doua saptamani. Pentru prima data mi-am vazut numele scris pe o hartie la terminalul de sosiri, bine nu era scris chiar corect , dar noi eram. Dupa circa 15 minute faceam check/in-ul la hotel Murdeira Village Resort - Beirona , multumindu-le pentru cursa gratis cu taxiul. Cum am ajuns seara , am remarcat ca resortul avea paznic, singura cale de acces fiind blocata de o bariera. Ajunsi la receptie ni s-a demonstrat inca o data ca am ajuns in tara lui NO STRESS. Cum rezervarea o facusem prin booking.com , eram sigur ca voi plati cu cardul, dar nu era momentul potrivit. Cat despre moneda locala escudos, schimbul era cam 1 euro = 200 escudos, era clar ca vom avea hartii cu multe zerouri in buzunar. Cum nu cumparasem deloc din Italia escudos, eram interesati sa facem rost de ei cat mai repede. Platind peste tot in euro pierdeai la schimbul valutar si era clar ca ne trebuiau escudos. Nu am reusit sa schimbam la receptie in prima seara, dar ni s-a promis ca ni se va schimba a doua zi dimineata, daca nu ramanea varianta cu banca din oras. Receptionera ne-a condus personal pana la apartament, aflat la circa 300 de metri pe o alee plina de palmieri pe malul oceanului.
Acesta a fost primul contact cu Continentul Negru. Mai jos voi incarca cateva poze din drumul nostru Italia - Capul Verde. Cat despre ce a urmat , mai multe in episodul 2.
Monitorul de la ghiseu in aeroportul Bergamo |
Biletul spre Africa |
Surpriza, eu credeam ca zburam cu TACV |
Randul 31 , cam in spate nu? |
Mancare italiana la bord |
Am aterizat seara la SAL |
Bem-vindo |
Citind articolul ai senzatia ca oricine poate avea o astfel de experienta de vis chiar daca se intelege faptul ca autorul are o putere organizatorica super profesionala!
RăspundețiȘtergereE abia primul episod si stii bine ca intotdeauna poate apare ceva neprevazut. Multumesc pentru aprecieri.
ȘtergereInteresant, cum ati ajuns acolo.
RăspundețiȘtergere