Cum orice inceput are si un sfarsit, am ajuns si in ultima zi de Africa, ziua in care trebuia sa revenim in Italia. Cum trebuiam sa ne intoarcem la cursul vietii noastre, cu servicii, probleme, stress si mai ales o temperatura de 0 grade, ramanea in urma aceasta insula putin cunoscuta din indepartata Africa. Dupa o plimbare si un ultim mic dejun, am mai facut cateva poze, ne-am cautat hainele groase, pe care le abandonasem timp de doua saptamani si am pornit spre aeroport. La receptie am facut un check out rapid si am asteptat taxiul gratuit asigurat de hotel. Aeroportul chiar daca e destul de mic, mi s-a parut bine intretinut.
Dar cum eram in tara lui NO STRESS, aveau sa apara intarzieri la decolarea avioanelor, nu ca erau multe ci vreo doua(avioane). Urmau sase ore pana la Bergamo. La vremea respectiva era cel mai lung zbor al meu. Daca la dus era acel entuziasm in a descoperi o tara noua si un continent in general, la intors parca a fost mai plictisitor.
Unii ar spune ca Insulele Capului Verde nu sunt Africa, poate ca partial au dreptate. Chiar daca europenii(in special portughezii) au adus si implementat modelul european in aceste insule din Oceanul Atlantic, Capul Verde va avea mereu un parfum aparte, un spirit liber si fara griji. Chiar daca impreuna cu Giorgia, avem o intelegere sa nu ne mai intoarcem a doua oara in acelasi loc/tara, in cazul Capului Verde ramane o paranteza deschisa in viitor si poate de ce nu peste cativa ani vom reveni in zona, dar de data asta explorand alte insule.
Capul Verde a fost prima destinatie despre care am scris pe blog, urmand alte povestiri sper eu la fel de interesante.
 |
| Decembrie 2015 |
 |
| With my wife |
 |
| Duster de Cabo Verde |
 |
| Fusul orar pe Glob in aeroport |
 |
| Ticket retourn |
 |
| La Bergamo dadea eroare |
 |
| Back in Europe |
 |
| Pe curand |
 |
| Pranzul la 10.000 de metri inaltime |
 |
| Magnet de frigider CAPUL VERDE |
 |
| La Torino cu geaca de piele |
 |
Confirm
|
